Titlu paralel: Poetica metafisica. Ediţie: bilingvă româno-italiană.
O poezie stranie ne propune Dumitru Găleșanu, sfidând limitele poeticului cu predilecția pentru cuvinte mari, rezonante și abstracte, cărora le insuflă un dinamism patetic de o spectaculoasă, rară, inocență. Motive literare antice și perene interferează înlăuntrul aceluiași poem cu teme postmoderne (unele chiar de ultimă oră), dar pledoaria autorului nu este nici în favoarea tradiției, nici în aceea a actualității. Ținta lui este regăsirea, prin poezie, a unei naturi esențiale și a unei omenii esențiale – a unui firesc grație căruia ‘arhetipul materiei’ să poată fi luat ‘în căușul palmei’. Dumitru Găleșanu se vădește a fi un adept plin de fervoare al cosmodernității, logica însăși a poeziei sale tinde să fie una cosmodernă. Mircea Martin