Pe corzile luminii

Titlu paralel: Sulle stringhe di luce. Ediţie: bilingvă româno-italiană

Şi acest volum îl descoperă pe autor în calitatea sa de filosof preocupat să exploreze tainele universului, aici provocându-l pe cititor la reflecţii de tip cosmogonic şi cosmologic, la reflecţii despre fiinţa şi fiinţarea în sine, dar şi în manifestările lor concrete ad extra. Cu toate că fizica este omniprezentă în aceste poeme, totuşi metafizica este ceea ce le caracterizează în mod esenţial, iar elementul care face legătura între cele două dimensiuni şi se află ca atare în ambele, este iubirea. (…) Miezul fiinţei este transcendentul, înţeles ca „fiind”, „fiind-ul”, sau ca divinitate, locuind imanentul din care parţial face parte şi eul poetului sau al lumii. (…) În general, pentru a înţelege anumite lucruri în viaţă este necesar să ştim să descifrăm semnele timpului. În poezia sa, autorul merge mult mai departe: pentru a înţelege mai bine de unde venim şi ce-i cu noi pe aici el ne sugerează că trebuie să învăţăm a descifra semnele eternităţii, ca atunci, de pildă, când vorbeşte despre miezul luminii în contextul discursului despre adevărata noastră origine, eternitatea (Lumina – undă pe corzi). (…) Citind poezia lui Dumitru Găleşanu ai impresia că participi împreună cu el la un nou tip de creare a lumii, acela ce ţine de în-cântarea şi des-cântarea ei. Poezia ca încântare şi descântare a lumii (Theodor Damian)

Adept al enunţului lui Niels Bohr “Nimic nu există până nu se măsoară”, dar şi al aceluia că “Lumina transcende spaţiul şi timpul – într-o dimensiune în care viaţa dă sens tuturor lucrurilor”, poetul uneşte în două poeme ale cărţii – “Lumina – [undă pe corzi]” şi “Teoria M. – [impromptu]” – nemăsuratul de măsurabil, originarul (fotonul – “sufletul viu al genezei”) de “Tot ce există”, imaterialul de material, introducând în ecuaţie un straniu “al 11-lea cer”, pe care doar ştiinţa secretă a poeziei îl poate defini. (…) Multă muzică în această carte în care poezia aspiră la cea de-a cincea dimensiune, accesibilă însă numai dacă acceptăm că orice călătorie în timp şi spaţiu are loc, de fapt, în noi înşine. Călătorie spre a cincea dimensiune. Şi chiar mai departe (Ioan Es. Pop)