„Trebuie să fac mărturisirea de credință că poporul este părintele meu literar:că trecutul pulsează în mine ca un sînge al celor dispăruți: că mă simt ca un stejar de la Orhei,cu mii și mii de rădăcini înfipte în pămîntul meu.” afirma Sadoveanu în Discursul de recepție la Academie (1923)