Luminile omului: lirica filosofică
Revenind la substanța și valențele noului volum, primul fapt de prețuit este calitatea poetică a acestei lirici personale, definită în subtitlu drept „lirică filosofică”, în sensul cel mai vechi și cel mai nou al cuvântului, ca gândire poetică asumată, precum în poemul (în două părți) Heideggeriană, în care marele filosof german este relevat, în mod excelent, drept „un interpret / al gândirii poetizând însăși gândirea”. De aici, „instanța lirică e suverană, / păstrându-și spiritul ludic – / în a-și decide soarta / în arta abstractă contemporană” (Instanța lirică), artă care se particularizează temporal prin instituirea poietică a conceptelor filosofice trăite și încorporarea lor, fluide, în fluxul imaginii sensibile, poetice. (…) O dominantă a acestui volum este îngemănarea organică (și cumva osmotică ) a omului cu poezia – ceea ce am întâlnit și anterior, mai ales în volumul Poetică metafizică, 2019, drept principiu ontic-existențial (ne amintim: „Poezia, / la Dumnezeul ei mă inchin – / la siluetele clipelor / ce-mi dăruiră harul vieții divin” – Siluetele clipelor). Prezentă în orice context uman, ca „trăire” a existenței și ca „reprezentare” a omului pentru / în eterul etern, poezia, cu componentele ei expresive – cuvinte, versuri, poeme – pare că s-a „încarnat” în ființa umană, cu „organe” proprii, preluându-i din atribute și năzuințe, îndeosebi pregătirea pentru călătoria monadică în univers; …Dumitru Găleșanu este un poet major, al esențelor vieții de pretutindeni și al rostului omului, ca „ființă-de-lumină”, în Univers. Dumitru Găleșanu : un poet major. Studiu introductiv (Ioan St. Lazăr)
- Ilustrația grafică și coperta: Găleşanu, Dumitru