Nici O Imagine Disponibile

Însemnele materiei

 Autor: Găleşanu, Dumitru  Subiect: Literatură română, Poezie filosofică  Editura: Tracus Arte  Anul publicării: 2013  ISBN: 978-606-664-130-2  Localitate: București  Ediţie: Ediţie [bilingvă] româno-italiană  Descriere fizică: XLII, 277 pagini, [8] f. il. gr., [1] f. portr. ; 21 cm  Autor secundar: Popa, Celesta (trad.) ; Salgian, Garabet (graf.) ; Brumaru, Aurel Ion (pref.) ; Stroia, Gheorghe A. (pref.) ; Soviany, Octavian (postf.) ; Negrici, Eugen (text coperta 4)
 Descriere:

În încercarea de a descoperi sensurile poeticii lui Dumitru Găleşanu, ne apropiem tot mai mult de conceptele metafizicii de tip hegelian şi de cele ale relativismului einsteinian ce stau la baza ideilor exprimate în prezentul volum. (…) Raţiunea poetului este ghidată de o înţelegere aparte a relaţiilor pe care omul le stabileşte între coordonatele sale fizice şi psihice, între intim şi social, între nevoia de interiorizare a trăirilor în scopul distilării acestora pentru ajungerea la esenţe şi a dorinţei de exteriorizare, de împărtăşire, prin cuvânt. (…) Reintegrarea individului în univers, a sinelui în conştiinţa universală se face, în opera lui Dumitru Găleşanu, fără traume ori evenimente posttraumatice, precum dispersia luminii albe, în secvenţele spectrale colorate ale curcubeului. Revine ideea de roşu, mai bine-zis de fugă spre roşu (îmbătrânire „prematură” a fotonului convergent unui câmp gravitaţional sub un unghi mai mare de 90 de grade (efect Doppler). …Se întâlnesc, pe itinerariul liricii sale, concepte ale mecanicii şi fizice cuantice: impulsul unui foton este proporţional numărului său de undă (de Broglie). Ecuaţia de stare a lui Schrödinger, bazată pe observaţia lui Hamilton (limita zero a lungimii de undă din optică seamănă cu un sistem clasic. …«Însemnele materiei» reprezintă o carte de referinţă a poetului Dumitru Găleşanu, prin structură, ideatica axată pe multiple sisteme filosofice, filonul profund lirico-meditativ, prin multitudinea de trăiri de natură superioară pe care le impune. Suntem, cu certitudine, martori ai reconfirmării unei voci poetice cu autoritate în spectrul liricii contemporane şi, implicit, unei opere ce se va impune în arealul valorilor naţionale autentice. Se poate asocia filosofia de viaţă a poetului vâlcean, unei acute nevoi de căutare a libertăţii de exprimare, inovare, alegere oportună, a construirii destinului în acord cu aspiraţiile proprii şi, subliminal, de revelare a instrumentelor dobândirii libertăţii de sine, în contextul libertăţii generale. Lirica lui Dumitru Găleşanu sau Retorica argumentativă a biunivocei relaţii dintre infinit şi atom (metafizica interdependenţei energiilor micro şi macro – cosmice” (Gheorghe A. Stroia)

 

În volumul Însemnele materiei Dumitru Găleşanu valorifică anumite noţiuni ale fizicii cuantice/ subcuantice cum ar fi bossonul sau câmpul lui Higgs, ecuaţia lui Schrödinger, principiul incertitudinii al lui Heisenberg, privite şi interpretate însă în permanenţă dintr-o perspectivă metafizică ce îşi propune să le certifice semnificaţiile spirituale. Căci, în viziunea autorului, obiectele şi procesele lumii materiale sunt înzestrate cu sens, ele reprezintă însemne ce fac inteligibile principiile metafizice pe care se întemeiază macro şi microcosmosul, constituindu-se în glifele unui alfabet al materiei, în timp ce personajul liric împrumută glasul Ideii hegeliene în devenirea ei dialectică: cum dintr-o noapte-adâncă/ mă-ntorc (în)spre mine din alteritate/ în alfabetul materiei incesibile încă,/ prin manuscrise galactice(…) În/ grădina virtuală-a imaginaţiei/ răsucind bucle temporale-n ADN-ul creaţiei,/ ca marele nimeni explorez în firesc-îndeaproape,/ şi răsfoind fără preget prin manuscrise galactice,/ într-un chip nemaivăzut în alfabetul materiei,/ hegelian sau intuitiv/ încă-ţi mai pot mângâia/ umbra melodioasă (Alfabetul materiei). Apelul permanent al lui Dumitru Găleşanu la conceptele metafizicii sau la legile ştiinţei nu trebuie privit însă ca un semn de pedanterie sau ca o impudică etalare de erudiţie, deoarece el se naşte dintr-o necesitate interioară, întemeiată pe convingerea că a cunoaşte şi a fi sunt perfect sinonime: Cuvântul/ dintâi al cerului/ picură/ starea de om/ din gura neantului.// Din/ vechime s-a spus -/ a cunoaşte cerul înseamnă a fi însuşi cerul/ a fi prezent în-permanent,/ pe iluzoria pânză a vremii/ cu gândul/ mişcând/ lucrurile/ din loc în loc,/ în ecoul rostirii/ prin legile firii. (Universul devine prea strâmt).  S-ar zice, de aceea, că autorul se simte mult mai în largul său în lumea descărnată a conceptelor şi a teoriei, care funcţionează în textele sale ca un spaţiu securizant unde rigoarea ideii, eternă şi imuabilă, face de suportat fuga eternă a materiei spre entropie. Prezenţa lui pe harta unei literaturi în mare măsură secularizată, secătuită de orice apetit metafizic, e şocantă şi surprinzătoare. Dumitru Găleşanu ar fi cu siguranţă mai verosimil printre fizicienii şi meta-fizicienii Miletului, sau în agora Eleei, acolo unde va fi rostit poate Parmenide poemul său Despre fiinţă. (Eul şi Zeul) Octavian Soviany


 Înapoi