Era d’agosto = Era în august

Titlul acestei selecții de poezii, Era în august, a fost preluat de la poezia cu același nume care deschide volumul. Se referă la un eveniment trist care s-a petrecut în vara lui 2019 (chiar dacă nu în august cum spune titlul, ci spre sfârșitul lui iulie) în România bulversând puternic opinia publică. Tânăra Alexandra Măceșanu a fost răpită și sechestrată în casa unui pedofil timp de câteva zile. Reușind să pună mâna pe telefonul din locuința în care era închisă și să cheme forțele de ordine spre a-și transmite chemarea de ajutor nu a reușit să fie salvată pentru că poliția locală, care într-un prim moment nu a prea dat crezare SOS-ului său, a avut nevoie de aproape o zi pentru a localiza locul de unde a plecat chemarea. Când agenții s-au prezentat la locuința unde era sechestrată nu au putut găsi decât cadavrul fetei de cam cincisprezece ani. Cazul a creat o atmosferă de mare indignare, cu ample proteste și sit-in care denunțau grava compromitere a forțelor de ordine într-o crimă ce putea fi evitată. Vinovatul – care era imputat pentru că a ucis înainte o altă fată, în luna aprilie – a fost arestat. Despre acest fapt grav s-a vorbit mult și în presa italiană și internațională care a exprimat și climatul de profundă revoltă socială și de denunțare a autorităților guvernative și locale, care a condus la demiterea ministrului de Interne de atunci… (Introducere: Lorenzo Spurio)

«–Che terribile bellezza!», va spune cititorul avizat de poetica lui Lorenzo Spurio. Metaforic vorbind, orice poet este un arcaș înnăscut, o sensibilitate acută a liricii vizionare, în plină originalitate el deslușind căile facile, transgresând idealuri în viitor. Lorenzo Spurio nu este nici pe departe de-a fi atins vârful de lance al operei sale în calitate de scriitor, poet sau critic literar. La acest moment se află în plin avânt creator, iar în călătoria viguroasă la porțile timpului este fără tăgadă de dubiu că lirica lui novatoare va deveni tot mai densă prin conținut și substanță, aducând cu ea un plus de valoare – atât patrimoniului literar-artistic din țara de origine, cât și celui universal. Și este firesc să fie așa! Este vorba aici de o personalitate purtătoare de spirit civic și literar peste standardul actual – care îmbracă celest haina profetică a sacrului poetic. Produs insolit al unui erudit cărturar modern, de rezonanță universală, arta poetică autentică-vie a criticului Lorenzo Spurio, în care se împletesc adeseori magíi și ecouri vivențiale dantești, pare a-l singulariza în concertul marilor armonii culturale italiene, împrospătând cosmosul literar infinit al diversității în bibliotecile lumii contemporane. În încheiere, exprim încântarea de-a fi lecturat această minunată carte, dăruită de autor într-o perioadă în care omenirea e încă răvășită de un virus [rebel] scăpat în eter. Aidoma unui fir roșu, care subîntinde patetic întreaga lui operă, reținem îndemnul transmis de poetul italian de a nu ne lăsa nicidecum sufletul scurtcircuitat de obstacole efemere, iar textele din ultima carte sunt – prin concretețea imaginilor care transcend registrul poetic – tot atâtea călătorii spre în-apoi și mereu mai noi re-întoarceri în patria divină a universului liric, unde adevărata lumină a ființei lumii se re-inventează. (Dumitru Găleșanu, Era d’agosto/ Era în august, eseu, revista Banchetul nr.67-68-69, iulie-august-septembrie 2021)