Titlu paralel: Emotions into multiverse. Ediţie: bilingvă româno-engleză
Poema, cântecul sau versul reprezintă pentru Dumitru Găleșanu, autorul acestor poezii, o „fărâmă vie, smulsă din adâncul învolburat” al propriului sine. Este garanția întru poezie a acestor versuri care, la o primă impresie, ar putea să apară ca ilustrând doar „idei”, când, de fapt, ele țintesc și spre muzicalitatea verbului pur. (Dan Cristea)
Ca prezenţă auctorială, textele lui Dumitru Găleşanu se situează pe teritorii în care desfăşurarea lor vădeşte gesticulaţiile unei naturi meditative, mereu sedusă de crepusculara vibraţie a clasicităţii. „Imnuri de dragoste înălţând” este primul vers cu care discursul poetic se deschide către cititor. Cu toate astea, pe parcursul cărţii, nu ne vom afla în prezenţa unor inflamate efuziuni afective, nici în aceea a unor izbucniri străfulgerând către noi din tenebrele onirice ale damnaţiunilor romantice, ci – dimpotrivă – sunetul fundamental al cărţii preferă să adaste, după cum însuşi autorul sugerează, într-un apolinism senin al stărilor de veghe. (…) În siajul desfăşurărilor, cel mai adesea ample – pe care autorul le imprimă textelor sale – vom remarca dominaţia unui repertoriu de leit-motive tematice, structuri şi forme ce situează discursul în sfera a ceea ce – în mod curent – s-a admis că aparţine de un nisus formativus clasicizant. Un anume gust al revenirilor ciclice îşi face aici simţită prezenţa. Configurări de motive tematice fie apar în mod repetat, fie îşi insinuează prezenţa doar în ecouri, într-o modalitate similară ce ar putea-o aminti pe aceea a temelor cu variaţiuni din construcţiile muzicale. …Pentru cel ce se apleacă asupra acestor pagini – fie chiar şi numai într-o repede ochire – va deveni evident că Dumitru Găleşanu frecventează, în prelungite şi pasionate hălăduiri, lumea seninătăţilor spirituale din filosoficescul tărâm. Dumitru Găleşanu – Autoportret în „multivers” (Dan Anghelescu)