„Cînd Liviu Rebreanu trece la romanul orășenesc,el eludează pe cît se poate înfățișarea de indivizi și se refugiează în monografia unei pasiuni,a unei porniri,adică în romanul psihologic,conștient sau nu de lipsa putinței de a intui personaje.Ciuleandra este un astfel de roman analitic.(…)” G.Călinescu