Nici O Imagine Disponibile

Axiomele infinității

 Autor: Găleşanu, Dumitru  Subiect: Literatură română, Poezie filosofică  Editura: Tracus Arte  Anul publicării: 2017  ISBN: 978-606-664-775-5  Localitate: București  Ediţie: Ediţie [bilingvă] româno-italiană  Descriere fizică: IV, 385 pagini [1] f. portr. ; 21 cm  Autor secundar: Popa, Celesta (trad.) ; Negrici, Eugen (pref.) ; Manitta, Giuseppe (postf.) / • Coperta: Petre, Emilia și Găleșanu, Dumitru
 Descriere:

Anevoie i-am putea găsi poeziei lui Dumitru Găleșanu un loc într-o serie și greu, aproape imposibil, să-i descoperim rădăcinile artistice. Totuși, despre un cult al formelor alese s-ar putea vorbi dacă am privi cu luare-aminte punerea sofisticată în pagină a versurilor și arhitectura inconfundabilă a strofelor. Succesiunea versurilor sugerează imaginea unor piramide, a unor piramide întoarse, a unor romburi, a unor talii feminine, a unor vase de flori, a unor urcioare elegant plăsmuite. Nimic nu e întâmplător, nimic nu evocă hazardul. Totul trădează un uimitor efort de așezare în pagină, o așezare cu tâlc și care, respectând, cu orice preț, numărul de silabe, naște simetrii, simetrii cărora, vrând-nevrând, trebuie să le cauți tâlcul. Când vezi la tot pasul, și în mai toate publicațiile cu caracter literar, poezii șleampete, redactate, voit sau nevoit, neglijent, fără vreo urmă de consecvență ritmică și, nu de puține ori, cu o neglijență jucată (sugerând, poate, destrămarea sufletească a autorului) ți-ai dori ca, măcar din când în când, cineva să-ți ofere o mostră de simetrie și de ordine încântătoare. Dar, Dumitru Găleșanu ne uimește și prin ambiția, pe care o probează la fiecare pagină a cărții, de a căuta și de a nimeri cuvinte care să-l servească nu numai prin numărul util de silabe, ci și prin capacitatea lor de a împinge, din aproape în aproape, Ideea. Căci nu numai în plan formal asistăm la un efort constructiv impunător, ci și în aria Ideii. Fără excepție, versurile conțin meditații, deducții filosofice, raționamente, care, fără să abandoneze grijile formei, sunt conduse stăruitor și din aproape în aproape cu o energie și o stăruință de invidiat. Dumitru Găleșanu și virtuțile uitate ale simetriei (Eugen Negrici)

 

(…) Iar poezia lui Dumitru Găleșanu din această ultimă colecţie de poezii se îndreaptă în această direcţie: pleacă de la contingent pentru a sosi la o expresivitate filosofică şi rațională a vieţii, a mişcării, a morţii, a cunoașterii, pe scurt, a percepţiei a ceea ce este omul în contextul cosmic al existenţei sale labile. Prin intermediul gândului, de fapt, el traversează limitele timpului şi spaţiului, istoricizează emoţia, comunicând cititorului percepţiile sale. (…) Şi în acest context mă gândesc încă o dată la Mircea Eliade, istoric şi filosof român, care susţine că «Spre a te vindeca de acţiunea timpului, trebuie să te întorci înapoi, să dai de începutul lumii». Poezia cosmică şi universală a lui Dumitru Găleșanu (Giuseppe Manitta).


 Înapoi