Titlu paralel: Trattato per l’immortalità. Ediţie: bilingvă româno-italiană.
Poezia lui Găleșanu este construită în mod abil, inteligent și reflexiv. La un autor de o importanță universală cum este el, din profunzimea simțirii umane și filosofice, din imaginile cosmice, minunate și pătrunzătoare, nu ne miră prezența lui Mircea Eliade și în acest sens citez textul Labirintul albastru care este o reflectare poetică asupra labirintului, prins în «mintea sa pur metafizică». Cultura Poetului se extinde înapoi în antichitate. Iată Plutarh, cu o reflectare asupra omului superstițios care are teamă de orice, acest autor clasic însoțind poemul Dansând pe întuneric, unde metaforele potrivite și incisive sunt cântate «stanțe ale timpului», universul «uman / în toată grandoarea lui / ființială- naturală- spirituală». (…) Trebuie să acordăm atenție expresiei «fără înfrumusețări lirice», care este o altă caracteristică de fond a întregii lui poezii, care se sprijină pe o bază filosofică solidă, culturală, reflexivă, gânditoare. Despre poezia lui Dumitru Găleșanu (Carmine Nicola Chiodo)
Atipicitatea acestei poetici e pe cât de fragrantă pe atât de seducătoare, în ciuda, aşa cum sugeram deja, a unei dificultăţi pe care un lector lenevit, cum ne-ar reaminti Ion Barbu, dar mai ales confiscat de liniaritatea poeticilor neo-postmoderne (căci postmodernismul pare să-şi fi încheiat ciclul aventuros) o resimte fără îndoială. Dumitru Găleşanu (…), este el însuși un creator pe cont propriu, un condotier aventurat pe tărâmul creaţiei pe care o dăruire şi un trudnic sejur în Biblioteca lumii îi întreţin o admirabilă curiozitate pe tărâmul literaturii în dispreţul atâtor riscuri ce-l sustrag unei existenţe, ce-i drept, liniştite, dar atât de fade. Între ontos şi lόgos: o insolită poietică a prea-omenescului…nemuritor (George Popescu)